6 Cele mai bune modele de evaluare a formării în 2024: Partea 1

Formarea eficientă este vitală pentru succesul organizațional. Ea oferă angajaților cunoștințele și abilitățile de care au nevoie pentru a-și îndeplini bine sarcinile de lucru, ceea ce duce în cele din urmă la creșterea productivității, la îmbunătățirea satisfacției clienților și la un rezultat final mai solid. Dar de unde știți dacă programele dvs. de formare aduc într-adevăr aceste beneficii?

Acest articol oferă o prezentare generală a șase dintre cele mai bune modele de evaluare a formării în 2024. Vom explora punctele lor forte, punctele slabe și modul în care acestea pot fi aplicate diferitelor programe de formare. Prin înțelegerea acestor modele, puteți alege abordarea potrivită pentru a vă evalua inițiativele de formare și a vă asigura că acestea au un impact pozitiv.

În această primă parte, vom analiza trei modele: modelul Kirkpatrick, modelul Phillips ROI și modelul CIPP.

Elaborat în 1950 și denumit după creatorul său, Dr. Donald Kirkpatrick, acest model rămâne unul dintre cele mai utilizate cadre. Acesta sugerează o abordare pe patru niveluri pentru evaluarea eficacității formării, în care fiecare nivel se bazează pe cel anterior.

Acest nivel măsoară modul în care participanții reacționează la formare. Acesta implică colectarea de feedback cu privire la percepțiile, satisfacția și implicarea acestora în programul de formare. Metodele comune de evaluare la acest nivel includ sondaje, formulare de feedback și chestionare.

Acest nivel se concentrează pe evaluarea a ceea ce au învățat participanții. Acesta măsoară creșterea cunoștințelor, abilităților și competențelor obținute prin intermediul formării. Acest lucru poate fi evaluat prin evaluări înainte și după formare, chestionare, teste și demonstrații practice.

Acest nivel evaluează dacă și cât de eficient aplică participanții ceea ce au învățat în mediul lor de lucru. Se măsoară schimbările de comportament și performanța la locul de muncă. Metodele de evaluare includ observații, interviuri și evaluări ale performanțelor.

Ultimul nivel evaluează impactul formării asupra rezultatelor organizaționale: îmbunătățiri ale productivității, calității, eficienței și rezultatelor generale ale activității. Acesta implică adesea analizarea indicatorilor-cheie de performanță (KPI), a parametrilor de afaceri și a randamentului investițiilor (ROI).

Unul dintre cele mai puternice avantaje ale modelului Kirkpatrick este abordarea sa cuprinzătoare. Modelul acoperă toate aspectele formării, de la reacțiile inițiale la rezultatele pe termen lung. Abordarea sa structurată și sistematică ajută la identificarea domeniilor de îmbunătățire și la previzionarea necesităților viitoare de formare.

Pe de altă parte, evaluarea rezultatelor formării în funcție de toate cele patru niveluri necesită multe resurse și mult timp. Măsurarea schimbărilor comportamentale și a impactului organizațional poate fi complexă și dificil de atribuit exclusiv formării. În plus, nivelul de reacție poate fi mai degrabă subiectiv și poate să nu reflecte întotdeauna eficacitatea formării.

Să vedem cum funcționează modelul în cazuri reale. De exemplu, echipa dvs. de vânzări tocmai a terminat un curs de formare. În conformitate cu modelul Kirkpatrick, pentru a evalua efectul formării, ar trebui să începeți prin a evalua reacția echipei prin efectuarea de sondaje post-formare. Aceste sondaje pot include întrebări precum: "Vi s-au părut utile tehnicile de vânzare predate în cadrul formării?" "Cum ați evalua experiența generală de formare?".

La nivel de învățare, puteți organiza exerciții de joc de rol și simulări de vânzări. Aceste întrebări suplimentare pot ajuta la o mai bună evaluare a rezultatelor:

• Puteți demonstra în mod eficient tehnicile de vânzare învățate?

• Cât de bine înțelegeți noile strategii de vânzări?

La nivelul următor, ar trebui să monitorizați apelurile de vânzări și să efectuați evaluări ale performanței. Verificați dacă reprezentanții de vânzări utilizează noile tehnologii în interacțiunile lor. Încercați să înțelegeți dacă abordarea lor s-a schimbat după formare.

În cele din urmă, analizați metrica vânzărilor și datele privind veniturile. Observați dacă a existat o creștere a performanței în vânzări. Comparați rapoartele de performanță ale echipelor de vânzări înainte și după formare și verificați dacă acestea și-au atins obiectivele în mod mai constant de la formare.

În anii 1970, Dr. Jack Phillips a extins modelul Kirkpatrick prin adăugarea celui de-al cincilea nivel. Acesta se concentrează pe randamentul investițiilor (ROI): o analiză detaliată a impactului financiar al programelor de formare. În timpul analizei, expertul compară beneficiile monetare ale formării cu costurile acesteia, oferind o imagine clară a valorii sale economice. Metodele comune de evaluare includ analiza cost-beneficiu, metrica financiară și calculul ROI.

Formula de calcul a ROI în modelul Phillips este:

ROI (%) = Beneficiile nete ale programului/Costurile programului×100

unde:

Beneficiile nete ale programului sunt beneficiile monetare totale ale formării minus costurile programului.

Costurile programului sunt costurile directe și indirecte asociate cu programul de formare.

Modelul Phillips ROI oferă o abordare și mai cuprinzătoare și mai detaliată a formării decât predecesorul său. Datorită analizei ROI, acesta oferă o justificare financiară clară pentru programele de formare și ajută organizațiile să ia decizii în cunoștință de cauză cu privire la investițiile viitoare în formare.

Complexitatea metodei este principala sa provocare. Calcularea ROI poate fi complexă și necesită colectarea și analiza precisă a datelor. Modelul Phillips ROI este, de asemenea, mai consumator de resurse și de timp decât modelul Kirkpatrick, datorită nivelului suplimentar de evaluare. În cele din urmă, este posibil ca modelul să nu fie obiectiv: izolarea impactului formării asupra rezultatelor de afaceri poate fi o provocare, deoarece mai mulți factori pot influența rezultatele.

Să adăugăm al cincilea nivel la cazul echipei de vânzări descris mai sus.

La nivelul ROI, veți estima randamentul financiar al formării. Calculați costurile totale ale programului de formare și creșterea veniturilor din vânzări atribuită formării și utilizați formula de mai sus. De exemplu:

La nivelul ROI, veți estima randamentul financiar al formării. Calculați costurile totale ale programului de formare și creșterea veniturilor din vânzări atribuită formării și utilizați formula de mai sus. De exemplu:

Beneficii totale: 50 000 $ (creșterea veniturilor din vânzări)

Total Costs: 10 000 de dolari (dezvoltarea, livrarea și timpul participanților la formare)

Beneficii nete: $50,000 - $10,000 = $40,000

ROI (%): 40,000/10,000×400100=%

Modelul CIPP, dezvoltat de Daniel Stufflebeam în anii 1960, este un cadru cuprinzător pentru evaluarea programelor, proiectelor și sistemelor. Este un cadru robust și flexibil care sprijină evaluarea aprofundată a programelor în diverse contexte, ajutând organizațiile să își atingă obiectivele prin luarea deciziilor în cunoștință de cauză și îmbunătățirea continuă.

CIPP înseamnă Context, Input, Proces și Produs. Acest model pune accentul pe îmbunătățirea continuă și pe responsabilitate, oferind o metodă sistematică de colectare și analiză a datelor pe tot parcursul ciclului de viață al unui program.

Scopul analizei contextului este de a evalua nevoile, problemele și oportunitățile din contextul în care funcționează programul. Ca urmare, puteți stabili obiective clare și determina relevanța programului. Evaluările, scanările de mediu, interviurile cu părțile interesate și analiza datelor existente sunt câteva instrumente pe care le puteți utiliza în această etapă.

Următorul pas este evaluarea resurselor, strategiilor și planurilor utilizate pentru a atinge obiectivele programului. Această fază se concentrează pe fezabilitatea și caracterul adecvat al concepției programului. Evaluarea include analiza resurselor, analiza cost-beneficiu, analizele experților și analiza comparativă.

În această fază, expertul monitorizează și documentează implementarea programului, evaluând fidelitatea, calitatea și eficiența proceselor utilizate. Cel mai bun mod de a face acest lucru este prin observații, jurnale de proces, rapoarte de progres și evaluări formative.

Ultima fază măsoară rezultatele și impactul programului, inclusiv evaluarea rezultatelor pe termen scurt, mediu și lung. Metodele comune de evaluare includ evaluarea rezultatelor, evaluarea impactului, analiza datelor privind performanța și evaluările sumative.

Spre deosebire de cele două modele anterioare, modelul CIPP acoperă toate aspectele unui program de formare, de la planificare la rezultate. Acesta încurajează evaluarea și perfecționarea continuă a programului. Rezultatele evaluării oferă informații bazate pe date pentru fundamentarea procesului decizional și a planificării strategice.

Cu toate acestea, această abordare prezintă câteva provocări, cum ar fi complexitatea, intensitatea timpului și a resurselor, precum și colectarea datelor. Acest model de evaluare este destul de greu de pus în aplicare în programele la scară largă și necesită resurse substanțiale și timp pentru a efectua evaluări cuprinzătoare. În plus, colectarea de date fiabile și valide pentru toate cele patru componente poate fi o provocare.

De exemplu, evaluați un nou program educațional. La nivel de context, puteți efectua un sondaj de evaluare a nevoilor în rândul elevilor, profesorilor și părinților înainte de elaborarea programului. Întrebați-i despre nevoile educaționale primare ale elevilor și ce factori externi le influențează.

Atunci când dispuneți de aceste informații, puteți trece la cercetarea inputului. Analizați bugetul, personalul și materialele educaționale necesare pentru crearea și implementarea noului program. Asigurați-vă că resursele alocate sunt suficiente pentru a îndeplini obiectivele programului și că materialele didactice sunt aliniate la standardele academice.

În procesul de implementare a programului, observați activitățile din clasă și analizați planurile de lecție ale profesorilor. Verificați dacă profesorii pun în aplicare programul de studiu așa cum a fost conceput și evidențiați provocările cu care se confruntă profesorii în timpul punerii în aplicare.

În cele din urmă, pentru a evalua rezultatele punerii în aplicare a programului, analizați datele privind performanța elevilor și efectuați sondaje pentru a evalua satisfacția.

Această primă parte v-a oferit o înțelegere solidă a trei modele importante de evaluare a formării: Modelul Kirkpatrick, Modelul Phillips ROI și Modelul CIPP. Fiecare oferă informații valoroase, dar răspunde unor nevoi diferite.

În partea a doua, vom aprofunda trei modele mai puternice: Modelul DACUM, Modelul Dreyfus și Modelul Brinkerhoff. Aceste modele oferă perspective unice asupra evaluării eficacității formării, de la înțelegerea dezvoltării abilităților la identificarea factorilor de succes. Explorând toate cele șase modele, veți fi bine poziționat pentru a alege abordarea potrivită pentru a vă evalua programele de formare și pentru a vă asigura că acestea produc rezultatele dorite.

Deci, nu ratați! Mergeți la partea a doua pentru a debloca întregul potențial al evaluării formării și pentru a îmbunătăți inițiativele de învățare și dezvoltare ale organizației dumneavoastră.