Psihologii numesc pierderea simțului la locul de muncă problema secolului
Pierderea bunului simț în activitatea profesională devine "flagelul secolului", potrivit ziarului Le Matin Dimanche. Ediția se referă la rezultatele unei cercetări sociologice realizate în colaborare cu Federația Psihologilor Elvețieni, care arată că peste 80% din 480 de experți intervievați au afirmat că, în opinia lor, elvețienii "suferă la locul de muncă" mai des în ultimii 10 ani.
E-mail în loc de comunicare pe viață
"Un angajat este supus unei presiuni din ce în ce mai mari, are din ce în ce mai puțin timp și trebuie să dea socoteală de eficiența sa", explică psihoterapeutul Jenny Humber. "Interacțiunile personale sunt înlocuite cu e-mailuri și documente. Creativitatea este suprimată de protocol".
La rândul său, specialistul în relații de muncă Loran Brewer vede rădăcina problemei în faptul că, în lumea modernă, sentimentul de a fi este crucial pentru o persoană datorită "accesului facil la informație". "Dacă înainte oamenii cumpărau doar orez, acum locul unde a fost produs, de către cine și în ce condiții are o mare însemnătate pentru ei", explică el, adăugând că "o conștiință globală devine tot mai puternică, creând noi paradoxuri în toate sferele".
Experții subliniază că "suferința la locul de muncă" are diferite forme, iar una dintre cele mai răspândite forme este epuizarea fizică și psihică extremă - "burn out". Potrivit psihologului Catherine Vase, "tensiunea organismului este de așa natură încât acesta se rupe". Ceea ce afectează negativ starea generală și performanțele profesionale ale unui angajat este și caracterul plictisitor al activității profesionale, care nu corespunde calificărilor și aspirațiilor sale. Spre deosebire de "burn out", în acest caz persoana continuă să lucreze, dar adesea își schimbă locul de muncă în cele din urmă.
De la bancheri la berari
Cercetătorii evidențiază apariția fenomenului de scădere a eficienței muncii datorită faptului că angajatul este dezamăgit de munca sa și nu-i mai găsește niciun sens.
După cum recunoaște Catherine Vase, această stare poate afecta persoanele care au o situație financiară solidă, sunt bine educate și ocupă funcții de conducere. Aceștia nu mai văd sensul muncii lor și încep să o ia ca pe una absurdă. Deoarece oamenii din jur îi văd încă ca fiind "de succes", au dificultăți în a-și împărtăși problemele. Vor să își schimbe profesia cu una mai practică, în care rezultatele să se vadă clar, de exemplu, să se apuce de artizanat sau de muncă socială.
Cu toate acestea, după cum avertizează psihologul Marion Aufsesser, "pericolul pentru un bancher care a decis să devină berar" constă în riscul de faliment, deoarece dificultățile reale ale unei astfel de "reconversii" profesionale sunt adesea subestimate. Majoritatea psihologilor recomandă să se urmeze în aceste cazuri "principiul realismului", păstrând echilibrul între propriile dorințe și șansele de succes în noul domeniu. Potrivit lui Aufsesser, odată cu creșterea acestei probleme în societatea modernă, angajatorii ar trebui "să își lase angajații să își exprime dorințele". În opinia ei, angajații ar trebui să aibă posibilitatea de a-și satisface solicitările personale, iar șefii trebuie să îi sprijine.
